Ca s-o lămurim, odată pentru totdeauna, da?!…
|
||||||
|
Mno, anul acesta am hotarât (eu şi nievasta) că o să ne facem concediul în Italica, să vedem şi noi ceva istorie antică bogată, ca să ne mai cultivăm şi noi o ţâră în plus (nu că n-am fi, dar ce-i în plus nu strică! Lojic, nu?). Şi ne-am zis că, decât să mergem cu un autocar plin de căpşunari şi manelişti, mai bine luăm avionu’. Nu că în avion n-or fi din aştia, însă era clar că ajungeam mai repede şi nu eram nevoiţi să îndurăm prea mult cocalarisme. Din start vă spun că eu, după zodiac, sunt semn de aer (iar după zodiacul togolez, cercopitec cu pedale În fine!… Biletele de avion fiind luate nu mai aveam cum să dau înapoi. Urma să zbor cu avionul pentru prima dată în viaţă. Şi ajungem la aeroport. Pe Băneasa. În mintea mea aeroport însemna o imensitate de cladire în care vezi mii de oameni şi zeci de avioane pe lângă. Da’ de unde?!… Băneasa nu e cu mult mai mare decât o gară de tren obosită din nuş’ ce oraş părăsit din ţara asta. Serios vorbesc. Deziluzie totală! Ne fac ăia check-inu’ la bagaje, ne iradiază prin poarta de control şi apoi aşteptăm 2 ore într-o încăpere pe care ei o denumesc terminal, dar care seamănă mai degrabă a stână (şi de la mirosuri, of corse!…). Buey!… Şi vine clipa cea mare: îmbarcarea. Dacă era să mă răzgândesc, acum era momentul. Însă am înţeles din privirea prietenei mele că nu era loc de aşa ceva (nu că ea ar fi fost mai curajoasă, cu toate că a mai zburat). La scara avionului o chestie tipic românească: in 37 de secunde au urcat 158 de pasageri. Parcă era la concurs. Se buluceau de parcă le dadea înapoi contravaloarea biletelor; sau toţi vroiau să prindă loc la geam… plm… n-am înţeles fenomenul. Ajungem şi noi în avion şi fac glume cu însoţitorul de zbor ca să-mi mai atenuez frica: ” Ştiţi, eu sunt fumator şi aş vrea un loc la geam, ca să mai deschid hubloul din când în când pentru aerisire!” Acuma’, eu sunt, in general, un tip dedat speculaţiei. Aşa că mă gândeam: ”Bă, or fi alimentat aştia cu kerosen sau au pus motorină cu apă, că e mai ieftin?!… Oare pilotul o fi bine dispus azi?… Uite ce nituri ruginite pe aripa avionului! Fuck!…” Şi odată simt cum se pune în mişcare obectu’ zburator. Simt cum ph-ul devine negativ, iar adrenalina îmi invadează corpul. Cât timp avionul merge spre pistă, însoţitorii de zbor fac training cu noi pentru instruire în situaţii de urgenţă. Îţi explică metodologia de evacuare a avionului. Mda… foarte încurajator! ”In caz de depresurizare, apasaţi butoanele de deasupra pentru a elibera măştile de oxigen”. ”Ce măşti de oxigen bă,… pamperşi pentru adulţi nu aveţi? Că mie din ăştia îmi trebuie!” Vă daţi seama cât de ” încurajatori” erau băieţii? ”Va rugăm să vă puneţi centurile, închideţi telefoanele, suntem gata de zbor”. Ei, din momentul ăsta au început rugile către divinitate: ”Doamne, fă-i pilotului nostru elveţian Heintz Bruckner mintea limpede şi ajută-l să-şi aducă aminte tot ce a învăţat la şcoala de pilotaj! Consemnează Doamne la sol toate zburătoarele cerului şi fă ca din multitudinea direcţiilor din univers, nicio pasăre/insectă/muc de ţigară/pet de bere/sau orice altceva să nu se afle pe directia zborului Wizz-07341! Ajută Doamne câmpul magnetic al celor două motoare Rolls Royce să funcţioneze normal şi umple, te rog, toate golurile de aer din calea avionului, ca să-mi tihnească şi mie shaorma mâncată cu 2 ore înainte, la cea mai de kkt shaormarie din Bucureşti!” În timpul decolării nu ai timp să te mai gândeşti la nimic. Ai de-a face doar cu G-urile. Nu cu punctul G cum ar crede unii dintre voi, ci cu forţele G. Am ajuns într-un final deasupra plafonului de nori, când văd în avion un slogan al companiei cu care zburam: ”Limita e cerul”. Total greşit din punctul meu de vedere. Limita e chilotul, băi, nu cerul! Pe durata zborului, ce să vă mai zic?!… A fost frumos şi interesant totodată, simţindu-te deasupra pufoşeniilor (n.a. norilor), însă nu am scăpat aproape deloc de turbulenţe, care din punctul meu de vedere sunt ca o plimbare cu maşina pe un drum românesc plin de gropi. Aşa că am avut tot timpul să citesc o revistă din copertă în copertă de exact 3 ori. La aterizare imaginaţi-vă acelaşi proces, numa’ că în sens invers. Am avut timp să-mi termin şi celelalte 34 de rugaciuni pe care nu le-am isprăvit la decolare. La brâu centură, la mână menghină (că ne ţineam de mâini amândoi) şi zguduială de ziceai că suntem pe naveta spaţială la intrarea în atmosferă. Când am atins pamântul, toţi pasagerii au început să aplaude, de parcă am fi scăpat de nuş’ ce deturnare teroristă. Cam asta a fost aventura mea în aer. Însă, după toate astea, mie mi-e clar un lucru: că nu voi mai zbura cu avionul… până data viitoare!
P.S.1: ‘ete şi o poză cu pilotul nostru facută dintr-un alt avion ce a trecut pe lângă noi.
P.S. 2 : Just kidding!
Aşa ca o să ma iau puţin în serios şi o să analizez şi eu spusele conţopistului suprem al ţarii. Nu că aş fi în măsură să fac asta, dar din moment ce însuşi preşedintele îşi permite aşa ceva public, eu de ce n-aş face sofisticăreli intelectuale pe blogul meu?!… Cum spuneam, mai zilele trecute Basexu, într-un puseu adânc de obiectivitate, a facut o declaraţie cel puţin bulversantă la B1 Tv în emisiunea lui Turcescu, ce-l viza pe Regele Mihai, afirmand că: “abdicarea a fost un act de tradare a interesului naţional al României, din partea regelui. Acesta este punctul meu de vedere…” Dar, spre exemplificare, să băgăm un re-minor scurt (ca la cârciumă) cu respectiva declaraţie, ca sa nu zică pedelacii că vorbim pe de rost: Carevasăzică preşedintele a tras un ochi ager (unul dintre ei, că celălalt e zbanghiu) la istoria României şi a ajuns la părerea că abdicarea regelui a fost un act de trădare. Acest ginitor şi dughitor de ‘uisky ce este Păi bine mă, Traiane! După atâţia ani în care nici unul dintre istorici nu şi-a permis să facă o astfel de acuzaţie, vii tu acuma şi elucidezi misteru`? Ne-am gasit noi omul cel mai în masură să-şi dea cu părerea despre adevărul istoric? Tu, care tranşezi acum problema maghiarilor din ţară şi le oferi autonomia pe tavă doar ca să rămâneţi la putere… votaţi legi cu ambele mâini în interes propriu şi vă asumaţi ţ-shpe răspunderi în parlament pentru orice, de parcă România ar fi tarlaua voastră… tocmai tu ţi-ai găsit să ne dai lecţii de apărare a interesului naţional? ” Regele slugă la ruşi”… Chiar dacă Mihai a fost decorat de Stalin, nu-mi amintesc să se fi înjosit, aşa cum ai făcut-o tu cu Sarkozy când îl implorai ca măcar să te bage în seamă la nuş’ ce summit la care ai fost invitat din complezenţă, doar că România este membru în UE. Şi din câte îmi aduc eu aminte, cel mai mare lobby pentru accederea noastră în NATO şi UE tot Regele Mihai l-a facut acum câţiva ani, cand tu încă vindeai flota românească la fier vechi. Dacă a fost sau nu trădare, greu de spus pentru acele vremuri, în care însuşi regele a fost părăsit de catre politicienii de atunci. România era prada de război a Rusiei dupa WWII . Eram sub directa oblăduire a tătucului Stalin şi a comuniştilor. Cu sau fără voia regelui, ţara avea deja trasat viitorul. Din punctul meu de vedere (chiar dacă-s ne-monarhist) Regele Mihai a fost un mare român în aceeaşi măsură în care a fost şi Mareşalul Antonescu (când a fost executat a strigat “Traiască România!”). A fost preţul platit pentru faptul că România a intrat în razboi de partea Axei, sperând ca-şi va recapata teritoriile pierdute prin pactul Ribbentrop-Molotov. Drept urmare, tot ce spune Basescu, când îşi dă şi el cu părerea, are o asemenea “consistenţa” ca şi ce rezultă după o clisma cu rahat bine facută (scuzat să-mi fie, dar nu găsesc altceva mai elocvent!…). De aceea şi ţara asta e într-un dip şit, ca să mă exprim tot într-o engleză băsesciană. O sa vină şi vremea cănd atât Basexu, cât şi toţi băieţii dăştepţi ce au poposit în găozul puterii după 2004, vor da socoteală. Istoria (dacă nu DNA-ul) te va judeca. Şi vei avea atunci ocazia să “abdici”, ca să demonstrezi neamului tau cât de demn eşti tu. Iar noi românii vom “aprecia” asta cu aceeaşi tărie cu care cocârţul portocaliu transcede boticul lui Emil Boc. Să te chinui bine, bă!
La multi ani! Sa fii sanatoasa si fericita, sa ai o viata frumoasa!… (alaturi de mine, of corse).
Anul acesta, dupa cum era de asteptat , si-au Concomitent cu parada gay a avut loc si Marsul pentru normalitate, organizat de “Noua Dreapta”. Cele doua marsuri s-au desfasurat pe trasee diferite, tocmai ca nu cumva sa se “futha” unii pe altii. O stire de ultima ora: Jiji Becali a decis sa nu participe la protest, deoarece el “futhe” oricum pe oricine, fapt ce ar putea da nastere la interpretari!… Purtatorul de cuvant al lui Catalin Botezatu, Emil Bagalin, a sustinut o conferinta de presa la care a anuntat ca acesta nu poate veni la parada, deoarece se afla in KURdistan la lansarea noii sale colectii iarna-vara de chiloti cu manivela.
De aproximativ 8 luni si 7 saptamani (+3 zile si 17 ore, mai exact! Una peste alta, trebuie sa stiti ca eu, de cand ma stiu, m-am inteles excelent cu persoanele mai in varsta. Cred ca eman o atractie gerontofila, ca altfel nu-mi explic fenomenul! A ajuns sa-mi faca si placere: … sa-l salut pe domnul de la etajul II, care-si scoate in fiecare dimineata pisica la aer. Am ramas surprins sa vad ca glumite de genul “cum se simte pittbull-ul dvs. azi?” (chiar daca e doar un motan lesinat salvat de batranel acu’ vreo cativa ani si de care s-a atasat foarte mult) prind foarte bine, iar omuletul nu se supara, ci , din contra, se distreaza copios: “Vezi ca acus’ il dau pe tine!” … sa discut diferite “treburi tehnice” cu domnul Damian, care este seful de scara, mai! … sa palavragesc cu “doamnele” martea si vinerea dimineata, asteptand laptarul in casa scarii la ora 7 dimineata. … sa ne luam cu totii de ” ursuzu’ ” de la etaju` 10, care nu raspunde nimanui la salut. … sa urlu dimineata la “catele” de la 8 ca tin liftul si eu intarzii la munca. … si cate altele!… Sunt oameni ajunsi in pragul mortii si perfect de inteles. Singurele lor discutii sunt despre “cine a mai murit?”, despre cat de bine “se tine” vecina de la 3, de cum “le taie astia pensiile”. Se pregatesc de moarte si isi planifica in cel mai mic detaliu ultima parte a existentei lor pe pamant, singurul lor tel major fiind cum sa se impace cu ideea “ca vor muri!” Cum spuneam, intr-un fel, ii inteleg. Pai, cum sa fii bine dispus, cand mereu te doare ceva? Sa te gandesti continuu la cat de vanjos erai acum 20-30 de ani si cat de neajutorat esti acum… fiind constient ca a ramas doar o epava din omul care era alta data… greu de acceptat. Trebuie sa accepte transformarile dureroase prin care trec, transformari pe care nici macar ei nu le doresc, dar sunt implacabile. Insa, peste toti acestia, un om se distinge clar. Este vorba de Domnul Huma, vecinul meu de palier. Este omul care lupta cu destinul. Un omulet mic si rotunjor, peste care au trecut anii. Un omulet care inca mai pastreaza ideile ce i-au condus viata si care sunt contrazise acum de noile vremuri in care traim. Este singurul om care crede ca are puterea de a schimba destinul si ca inca mai are un cuvant de spus. De mic copil, si-a luat propria viata in piept, parintii sai murind in razboi. S-a descurcat cum a putut, si-a facut un rost in viata singur. A luptat cu toate vitregiile timpurilor, casatorindu-se si avand un fiu. Fiu ce a murit impreuna cu sotia sa intr-un accident de masina acum 10 ani, lasand in urma o fetita care a avut ghinionul de a se naste cu Sindrom Down. Asa ca bunul meu prieten, Domnul Huma, a trebuit sa aiba grija si sa creasca (atat cat va mai fi cazul) impreuna cu sotia sa nepotica bolnava, cu toate greutatile pe care le implica un asemenea caz. Credeti-ma pe cuvant, ti se rupe inima cand auzi acel copil cum tipa in casa, iar bunicii trebuie sa suporte cu stoicism toate aceste probleme. Domnul Huma, care de vreo 2 ani trebuie sa-si faca zilnic doza de insulina (fiind diabetic), si asta pentru tot restul vietii… Omul cu care stau, ori de cate ori ma intalnesc, cel putin zece minute de vorba despre tot ce se mai intampla prin lume, despre Al Doilea Razboi Mondial, despre fotbal si politica, depre bujiile cu T80 (habar n-am ce reprezinta, dar atat de frumos vorbeste, ca nu-mi vine sa-l intrerup si sa ma lamuresc si eu ce-i cu ele!), despre conspiratii mondiale si tot felul de “pandemii de kkt ce vor sa ne submineze noua economia”, despre Eminescu, Kafka si Plesu… despre Beatles si Rollig Stones… despre orice. Un batranel care are suparari si tabieturi, bucurii si sperante, care refuza faptul ca e depasit de multe lucruri ce au aparut dupa “vremurile sale”, dar pe care le accepta totusi intr-un final ca fiind bune “daca sunt pentru progres” … Un omulet care-si iubeste sotia ca-n prima zi, impartind cu ea de-a lungul zecilor de ani atat cele bune, cat si cele rele (“Niciodata nu ies din casa fara sa-mi sarut sotia!”)… Observ in ziua de azi tot felul de oameni care dau bir cu fugitii in fata vietii, si ma gandesc :”De ce?”. Prin ce a trecut acest om, “destinele” si renuntarile unora sunt cel putin puerile, daca nu de-a dreptul ridicole. Vad tot mai multe dudui pe bloguri si forum-uri ce se simt frustrate si neimplinite de tot ce le ofera viata, de cat e de “Cuul” sa suferi, cum “barbatii este porci” si “cat de rea e lumea”. WTF?… Pen` ce? Stam si ne cantonam in propriile “mizerii”, uitand un lucru foarte important: Vrem, nu vrem, viata trece! Si ce ne mai ramane de facut, dacat s-o traim la maxima intensitate, ca si cum orice zi ar fi ultima. Sa te trezesti in fiecare dimineata si sa constientizezi ca e prima zi din restul vietii tale!… Pentru ca asa mi-a zis mie Domnul Huma: “Tinerii, inaintea batranilor, ar trebui sa aiba urechi, nu gura!”. Si-i dau dreptate… Asa ca:
Dupa ce a dat kix cu o previziune a sfarsitului lumii pentru anul 1994, predicatorul Harold Camping a refacut calculele matematice si a reiesit ca o noua Apocalipsa (mai trainica si mai frumoasa) se va intampla pe 21 mai 2011 (22 mai 2011, ora 4 a.m. in Romania). Bineinteles ca a facut rost de o gasca de sustinatori zevzeci care l-au ajutat pe om sa stranga in final o avere estimata la vreo 70 milioane de dolari. Unde este Harold acum, dupa inca o “Apocalipsa” ratata, numai D-zeu stie. Manifestul oficial il aveti aici. Din nefericire, escrocul asta, in loc sa se sinucida el, doar i-a inspirat pe altii s-o faca in numele unei asa promise mantuiri. Carevasazica apocalipsa… dezastru… etc. De aceea eu sunt tare curios cum ati petrecut fiecare dintre voi aceasta “sarbatoare” a sfarsitului lumii. Dar mai bine va povestesc cum am petrecut eu de Apocalipsa. Ora 07,03, mai 21: Nimic nu te trezeste mai bine dimineata decat tocul neobservat al usii. Ora 10,37: Am deschis televizorul (mare greseala!) si ma uit pe ziare on-line, la tot felul de stiri despre sfarsitul lumii care va sa vina. Botezatu da un interviu pentru Libertatea: “Nu sunt gay! Credeti-ma! Chiar si azi, cand lumea se sfarseste, va marturisesc cu mana pe popon… beeep!!! (cenzurat de CNA) ca nu am inclinatii homosexuale. Atata doar ca-mi place sa lucrez cu barbatii si stau drept, nu inclinat, atunci cand … beeep! ” (tot cenzura CNA). Dan Diaconescu anunta ca OTV-ul va transmite in direct si in exclusivitate imagini inedite de la Apocalipsa. “Trimiteti un SMS la 8989, cu tarif normal 666 Eur/min si puteti castiga o excursie pentru doua persoane in Rai, cu escala in Purgatoriu! Sunati acum!” Ora 11,41: Realizez ca astazi este Constantin si Elena. Asa ca ii sun pe sarbatoriti: “Ce faceti, ba? Cum petreceti, norocosilor? Anu` asta coincide onomastica odata cu sfarsitul lumii. Aveti grija sa nu va imbatati ca porcii, ca o sa va puna fiola la portile iadului si dracu` va ia!” Deh, glume de Apocalipsa!… Ora 12,13: Ies la cumparaturi. Doar n-o sa ma prinda sfarsitul lumii fara bere in frigider! Observ ca bisericile sunt luate cu asalt de mii de enoriasi, ce doresc sa se mantuiasca pe ultima suta de metri. Preotii spovedesc in grup si au decis marirea taxei de spovedanie cu 300% pentru a face fata cererii foarte mari si pentru a aduna mai multi bani pentru Catedrala Mantuirii Neamului. Poate reusesc s-o termine pana la cealalta Apocalipsa din 2012, in caz ca Apocalipsa de anul asta da kix. Ora 14,52: Tot uitandu-ma pe net, ajung la concluzia ca D-zeu le da unora in viata mai mult decat merita. Uitati-va la manelisti! I-auzi! Evanghelia are putere!
Ora 16,43: Lenevesc cu un interes asiduu si-mi exploatez creierul, scobindu-ma in nas cu abnegatie. (sfarsitul lumii te impinge sa faci lucruri necontrolabile, ce sa-i faci!) Ora 18,21: Este, daca nu ma insel, ora de dinainte de 18,22 si, mai mult ca sigur, de dupa 18,20! Timp frumos… coafura rezista! Ora 19,57: Din nou gandesc. Filosofez si ma gandesc. Simulez perfect o atitudine sustinuta. Filozofez ca simulez si iar ma gandesc. Si mai trag si o concluzie in mintea mea neteda. “Ba, de fapt, daca stau bine si ma gandesc, maine nu vine niciodata. Te trezesti dimineata din somn si realizezi ca este, de fapt, tot azi. Hmm… lojic!” Ora 21,06: Ma bag la somn mai devreme ca niciodata. Nu vreau sa ma prinda sfarsitul lumii neodihnit si cu cearcane la ochi. Odata in viata te intalnesti cu un asemenea eveniment si trebuie sa arati macar decent. Nu te duci nepregatit. Ora 21,59: Nu reusesc sa adorm. In aceasta perioada se tine Festivalul Berii. Se canta cu boxele la maxim de inima verde si de coaie albastre, de rasuna tot orasul. Plm!… Ora 00,01: Mai sunt patru ore pana la Marele Final. `Ete, nu stiam eu de ce-mi fierbea urina in vezica. It`s a sign! Ora 02,24: Adorm din nou. Si incep sa visez. Se facea ca sunt intr-o tara de afara, unde oamenii stiau cu totii ce este ala respect, bun simt, spirit civic… unde soferii nu claxonau in intersectii ca descreieratii, unde drepturile omului erau pe deplin respectate si oamenii nu cunosteau invidia,… o tara in care cei ce guvernau nu se ccau peste cetateni, tara nefiind condusa de un chior si un pitic, ci de oameni normali … unde bordurile nu se schimbau in fiecare an, iar kilometrul de autostrada era chiar ieftin… si cate si mai cate!… Ooooo, ce reverie!… Ora 02,26: Cand, deodata, (ca atat a tinut visul frumos, 2 minute, Plm!…) incep sa am viziuni. Imi apar in vis catrene din Nostradamus: “ In Univers un Rege va fi facut ce va avea putina liniste si viata scurta La vremea asta corabia pescarilor va fi disparuta condusa spre cea mai mare pierdere a sa.” CENTURIA I, CATRENUL 4 Mie mi-e clar aici. Vedem unde a disparut flota noastra si cat mai are Basexu de condus Romania!…. Si-am mai avut o viziune: “Si atunci, doi lei paralei, fara coaie pe ei, de rang USL-ei, se vor ridica si vor dori sa conduca regatul pana la sfarsitul vremurilor”. EVANGHELIA dupa Blogul Elenei Udrea, NUTZI PSALMUL 6:43 Nu cred ca e nimic de neinteles aici! Ora 03,58: Ma trezesc brusc si subit. Cred ca mai mult subit decat brusc, dar nu mai conta! Mai erau 2 minute pana la Apocalipsa. Imi iau repede aparatul foto, punga de confetti, o bere din frigider si astept nerabdator. La blocul de vis-a-vis, vad la balcoane cateva doamne respectabile (vecine cu menopauza) nerabdatoare si ele la sfarsitul lumii (cred ca se terminase emisia la OTV si au iesit pe terasa). Doar la scara vecina se auzeau zgomote si tipete: unul isi batea cu abnegatie nevasta. N-aveau nicio treaba cu Apocalipsa. “Ba, tarane, putin respect fata de Apocalipsa! O sa ai tot timpul s-o bati in Iad dupa aceea! Focus, obositule! Putina atentie, ce dracu`?!…” Ba, si astept! Se face ora 04,03… 04,06… ma uit staga-dreapta, sus-jos, cu aparatul foto pregatit. Nimic, frate! Nada Apocalipsa, canci Armaghedon… Plm! Ora 07,03, mai 22: Inca odata va spun: “Nimic nu te trezeste mai bine dimineata decat tocul neobservat al usii” Asa ca, pana la anul in 2012, va mai zic doar atat: “HASTA LA APOCALIPSA, INFIDELILOR!”
Sau ceva de mancare…
Trebuie sa stiti ca eu mi-s absolut fascinat de tot ce inseamna Al Doilea Razboi Mondial (WWII). Nu ca as vrea sa se mai repete povestea, doar ca e interesant ce s-a intamplat cu omenirea in acele vremuri. Dupa cum stim cu totii, figura ce a marcat WWII a fost Adolf Hitler. Neuitand nicio clipa de toate atrocitatile produse de acesta , e bine de stiut faptul ca Hitler a fost totusi, un om citit. Detinea aproximativ 16000 de volume in cele trei biblioteci personale din resedintele sale (Munchen, Berlin si Obersalzberg). Avea, de la lucrari clasice ale literaturii universale, cum ar fi Don Quijote, Robinson Crusoe ori romanele de aventuri ale lui Karl May si piesele lui Shakespeare, pana la scrieri antisemite (“Evreul international” al lui Henry Ford), capodoperele lui Nietzeche si Schopenhauer, sau diferite tratate se ocultism. Hitler il considera pe Shakespeare superior lui Ghoethe si lui Schiller, citand de multe ori din Hamlet. “A fi sau a nu fi” era citatul sau favorit. De asemenea, era un bun cunoscator al Sfintei Scripturi, detinand un volum ce cuprindea “Worte Christi” (Cuvintele lui Isus). O alta carte de capatai pentru Hitler a fost cea a lui Henry Ford, “Evreul international: problema principala a omenirii”, plus o brosura din 1931 despre gazele otravitoare (Zyklon B), sursa de inspiratie practica pentru viitoarele lagare naziste. Un geniu malefic. Pana sa devina Fuhrer si conucatorul celui de-al Treilea Reich, Adolf Hitler a scris in tinerete cartea intitulata “Mein Kampf”-Lupta mea. Cartea este constituita din doua volume (Eine Abrechnung-1925 si Die nazionalsozialistische Bewegung-1926) si reprezinta o bibliografie, dar mai ales o platforma propagandistica a nazismului, ce cuprinde unele “solutii” la problema evreiasca. Curios nevoie mare, eu am dat o cautare pe Gooagal sa vad unde pot gasi cartea, in ideea de a o cumpara. Goagalesc pe net… si ce gasesc? `ete AICI !… Deci, sa fie clar, da? Pe langa povatuiri duhovnicesti, pedagogie crestina, carti de cult si scrieri psaltirice, acest site, CartiOrtodoxe.ro a mai comercializat si cartea lui Hitler “Mein Kampf” (care, daca nu stiati, a fost interzisa in foarte multe tari din lume). Yap! Cred ca face parte din categoria predici sau povatuiri duhovnicesti. In curand si in librariile pentru copii! “Cunosc oameni care “citesc” la nesfarsit, carte dupa carte, slova cu slova, si pe care totusi nu i-as numi “cititi”. E adevarat, au un bagaj mare de “cunostinte”, dar mintea lor nu e capabila sa organizeze si sa inregistreze materialul pe care l-au acumulat. Le lipseste arta de a deosebi intr-o carte lucrurile necesare de cele fara valoare, de a le retine pe primele pentru totdeauna si, daca se poate, de a nici nu le vedea pe celelalte.” Adolf Hitler – “Mein Kampf” Asa ca: Heil dummheit, idioten!
|
Urmaresc |
||||
|
Copyright © 2012 Blogu` lu` Dan - All Rights Reserved |
||||||
, deci cumva tot semn de aer). Numa’ că în viaţa mea nu am suportat înalţimile. Dacă mă aflu la o distanţă mai mare de 14,81 m de pamânt, imediat simt cum îmi creşte tensiunea (spre zero) şi mi se face ph-ul negativ, di mă cutremur tăt. Deci sunt făcut pentru zbor, cam la fel cât e de făcut Boc pentru funcţia de prim-ministru.
Până la urmă respir adânc pe sub unghii şi mă liniştesc. Bă! Ce-o fi, o fi!… Plm.
Şi mai aveam vreo 34 de rugaciuni pregătite, pe care însă nu am mai apucat să le spun, căci hardughia îşi luase zborul.
Cele care-ţi împrăştie hematiile prin tot corpul şi care-ţi modelează mecla, de te fac să regreţi amarnic gravitaţia! Simţi cum ţi se urcă ”biluţele” în gât, ameţeală,… clar, nevoie de pampers! 
Băi!… şi tot procesul ăsta durează vreo 5 minute până ajunge avionul deasupra norilor. Simţi turbulenţele până în cea mai mică celulă din corp. 
Drept dovadă, după ce ne-am scos centurile, toată lumea dorea să meargă la toaletă. Pe semne să-şi verifice ”limitele”, că altfel nu-mi explic îmbulzeala la baie şi grimasele de pe feţele călătorilor. Sincer, m-am simţit uşurat când am vazut că nu mi-am atins ”limitele”.Uhhh!… 
Imi si imaginez treij` de insi ce postesc un pet de bere la 2 litri, impartasind cocalarisme intre ei. Treij` de Gogu cu “bicepsi” si tricouri transpirate cu sclipici, cu 34 de fetite intelijente ce vor “sa se distreaza” si ele, buey, ca sa moara toti dujmanii! Tu-va-n rasa voastra de manelisti distrofici!
Asa ca ma iau singur de mana si ma conduc la buda pentru a ma elibera de stres.
