Zilele trecute am avut o discutie intr-o crasma oarecare (o s-o denumesc generic PIANO ca sa nu-i fac reclama 
) despre cum era viata acu’ 20 de ani. Eram noi, cei nascuti la inceputul anilor ’70-’80. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsa”, “Tac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa sau la filme porno in uscatorul blocului 
), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casetele audio, la discurile de vinil si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati si geci de blugi de la turci. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA, nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Urmaream cu sufletul la gura “Sclava Isaura”, “Beverly Hills “, “Melrose Place” , “Twin Peaks”, “Dallas” … iar cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Va mai amintiti desenele animate cu “Sandy Bell”?… 
Noi am ascultat si Metallica si Ace of Base si DJ Bobo si Michael Jackson si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele! Singurele melodii de joc erau horele la chefuri (bairame) 
, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Eram clar impartiti in rapp-eri, metalisti si depesisti.
Am citit “Licurici”, “Pif”, “Ciresarii” si am baut Cico, Brifcor, Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”; iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul (tin minte si acum cum ne prezeta profu` in facultate un “super” Pentium 2… pfay!…tehnolojie, nu gluma!… 
). Noi nu ne dadeam bip-uri – ne fluieram sa iesim afara; noi nu aveam dolby surround system – taceam toti ca sa auzim actiunea filmului; nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Flori, fete sau baieti” ori “Adevar sau Provocare” pentru a avea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam”. Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative 
, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor. 
Suntem cei care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier. Nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.
Parintii ne duceau la “crese cu patuturi din lemn cu zabrele metalice, fara sa ne mai facem complexe de libertate sau probleme din cauza plumbului din vopseaua grilajului”. Unde-s toate colectiile de timbre si de “surprize Turbo”?… Cati copii “se mai dau cu cercul” in ziua de azi?…
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV 
(… si nici pana in ziua de azi nu stim ce salariu are!), noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”.
Noi suntem cei ce am trait toate aceste lucruri!… Si de aceea suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”… 
Felicitari…si stii ce-i culmea, ca tu ai pus toate trairile la categoria irealitati.
Sa stii ca m-am emotionat
Pacat ca “tineretul din ziua de azi” nu are trairile pe care le-am avut noi.
aleluia! si mai mere completat…stii de unde: tot din discutiile noastre!
“parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.”….o da!
Hei, la bancurile cu Bula rade populatia si azi, dar noi am ras la bancurile cu Ceausescu, si inca mai tare decat la astea cu Basescu si alti tembeli pe langa care Bula e Doctor Honoris Causa.
Noi am ascultat Europa Libera pe ascuns. Nu numai pentru partea de dizidenta, ci si pentru cultura.
Si la desene animate sa nu uitam de Miaunel si Balanel si Mihaela, de Nu zait, nu pagadi!, de Lolek si Bolek
Si eu n-am uitat nici de Tanti Ludmila si de Guguta.
Noua ne-au spus sau ne-au citit parintii si bunicii povesti. Povesti. Multe, frumoase si dragi. Toate jocurile alea de zici tu de ele se cheama ca noi NE JUCAM afara, in cartier, pe maidan, oriunde, dar ne jucam. Cu bucurie, cu inocenta.
La scoala ne trimiteam biletele in ore, nu ne scriam mesaje pe telefon. Am inventat alfabete secrete, ca sa poata citi mesajul din biletel doar cine trebuia si nu oricine l-ar fi interceptat.
Aveam putine jucarii si le pretuiam, nu ne saturam de ele imediat.
P.S. Eu inca mai am pretioasa mea colectie de surprize Turbo
Si clasoarele cu timbre. (Chiar ma gandeam sa mai primenesc colectia filatelica…) Si mai am si vreo doua oracole pastrate acolo bine… 
eu tot din generatia asta fac parte, am prins acele vremuri, ce copilarie frumoasa am avut.
Inca de cand eram copil aveam colectii de timbre si surprize de la guma de mestecat, pe care le-am adunat intr-un site:
http://gumpapers.wordpress.com/
De curand mi-am reluat acest obicei, mi se pare interesant si imi aduce aminte de acele vremuri.
M-ai facut sa imi doresc sa ma intorc undeva in timp…de fapt…m-ai dus undeva in timp si imi dau seama cat de norocosi am fost. Daca ar fi sa aleg cand sa ma nasc…fara ezitare, as alege sa ma nasc tot acu vreo 34 de ani. Dupa cum mai spuneau unii dintre cititorii tai..ar mai fi cateva de adaugat…cozile de la lapte, de la portocale…toate astea ne faceau sa dam mai putin din coate…coalizam pentru aceeasi cauza. Parca nu era atata rautate, atata invidie, parca nu devoram pe ceilalti cu aceeasi placere cum am ocazia sa vad acum…puteam sa dorm linistita fara sa stiu ce geanta poarta prezentatoarea de la Telejurnal…si-acu pot, da’ vrei, nu vrei…cum deschizi televizoru’ cum auzi ca x a imbracat catelul cu haine de nush cate mii de euro, ca y poarta geanta de 5000…iar daca zici ca nu te intereseaza inseamna ca nu mai poti de invidie…daca nu iesi la promenada in Mall…degeaba traiesti…
so? Vrei nu vrei esti impregnat cu informatii stupide…Cu siguranta ca noi am fost NOROCOSII…si ma bucur, ma bucur, ma bucur ca sunt asa de norocoasa. 
Fara cuvinte, total impresionant si extrem de adevarat.Bravo si…da tre’ sa fim mandri de acele vremuri desi am doar 20 ani 60-70 % din tot ce e scris acolo am trait si eu, mi a trezit o groaza de amintiri treaba asta, felicitari inca odata !
Salut , sunt colectionar de surprize turbo , daca ai surprize turbo prin serate , cutii shi nu ai ce face cu ele , vrei sa le donezi sau vrei sa faci schimburii va rog sa imi spuneti , idul meu este : fatualex@yahoo.com , nu ezitati sa ma contactati , sau 0758 849 715 , mersi shi te astept sa imi raspundeti , va salut
Off topic: Alex, ar fi bine sa pui mana pe o carte de gramatica mai intai, scrii incredibil de prost. On topic, daca vrei sa faci schimburi incearca aici: http://colectionaruldesurprize.wordpress.com
Proprietarul site-ului e singurul roman care detine colectia completa Turbo, trebuie sa aiba si ceva dubluri.