Viata, ca o calatorie cu trenul...

Imaginati-va viata ca pe o calatorie cu trenul.

Cineva  spunea asa: ”Soarta te alege pe tine si nu tu pe ea. Primesti biletul de calatorie la nastere. N-ai cum sa-l schimbi. Cateodata ramai fara companioni de drum, alteori acestia se schimba, dar toti iti lasa amintiri. Cu acelea cobori cand esti anuntat ca ai ajuns la destinatie”.

De-a lungul calatoriei oamenii urca si coboara din trenul tau... iar bagajele se umplu cu tot felul de trairi, vise , dezamagiri, neimpliniri, sperante, bucurii…

Ajungi sa te insotesti cu un companion o buna bucata din drum, pana intr-o zi cand iti spune ca, de fapt, a gresit trenul… si coboara din viata ta la statia ce urmeaza…

Apoi bantui o perioada singur prin tren… schimbi compartimente… treci de la clasa 1 la clasa 2 (si invers)… si, odata pe an (22 octombrie)  ajungi in vagonul restaurant unde-ti intalnesti toti prietenii (vechi si noi). Oferi bucurie si primesti speranta.

Cand privesc in urma, compartimentele prin care am trecut, imi amintesc de tot felul de lucruri… si nu-mi pare rau de nimik!… vorba cantecului:

Cand ma uit la mine cel ce-a fost
Ani in sir, rebelul fara rost
Nu am trait decat pentru o zi
Nu m-a mirat a fi…

Am pierdut si nici ca am stiut
Zile-au fost un joc neintrerupt
Nu am stiut decat sa uit mereu
Ca maine voi fi tot eu …

Tot ce-am vrut a fost ca timpul sa mai stea
Nu mai mult ca viata mea
Nu-mi pare rau de anii ce-au trecut
Ei mi-au dat ce n-am avut…

Si totusi,  se intampla ca la un moment dat usa compartimentului tau sa se deschida iar, … si s-auzi o voce suava: “Buna ziua! E liber?”… Brusc, totul capata un nou sens…

P.S.: Inca un exemplu de ce poate sa  faca bautura dintr-un om!…