Țeava

În fiecare casă se strică de obicei câte ceva. Dar asta se întâmplă mai des dacă stai cu/în chirie. Într-un  apartament proprietate personală n-ai să vezi prize care explodează, ușa de la intrare să se blocheze, să se spargă vreo țeavă astfel încât să faci inundație etc. Sau dacă totuși  se întamplă, se întamplă mai rar.

Eu unul stau în chirie și am parte zi de zi de asemenea bucurii. Nu mai departe de acu’ două luni am schimbat ușa de la intrare, după ce am rămas de vreo trei ori blocat pe-afară (ultima oară eram chiar în pijamale ). Prin vară am avut probleme cu buda și, scuzat să-mi fie, dar acolo îmi petrec o bucată relaxantă din zi, așa că a trebuit s-o rezolv cumva (ce nu face omul pentru confortul propriu!? )

Însă, de vreo săptămână încoa’(e) încoace mă tot vizitează baba de la 4.

- Domnu’ Dan, tot curge apa de la dumneavoastră de sus într-o veselie!

- Bine că nu curge cu nostalgie, îmi zic eu.

- Pereții sunt deja plini de igrasie, haideți să facem ceva!

De precizat că sunt în relații bune cu baba și credeam că doar își găsește de lucru, să se afle și ea în treabă. Cobor la madam să mă conving că nu bate câmpii. Și într-adevar, pe pereții de la baie  mucegaiul era deja la a treia generație,   însă ultima părea mai proaspătă. Urc cu baba dupe mine și o poftesc să se uite, să vadă că problema nu provine din “sanctuarul” meu. Ne uităm, verificăm robineții și nika suspect. Așa că pleacă baba mea dezamagită.

După câteva zile găsesc iar bilețel în ușă:

”Domnu` Dan, problema persistă și devine din ce în ce mai îngrijorătoare. Vă rog faceți ceva!”

Zilele trecute stăteam eu seara și meditam la birou (pe ușa mea de la baie există o placuță pe care scrie Office ), când aud niște zgomote suspecte: pic…pic… pic… Wtf? Ce drac` se-ntâmplă? Și mă uit la gheu. Măh, cascada Niagara era minciună! Curgea apa, într-adevăr într-o veselie (s-a confirmat ce a zis baba, pentru că ce vedeam nu era deloc nostalgic).

Mă autosesizez (că sunt băiet’ cu simțu’ răspunderii cam romanțios) și merg la babă să mă autodenunț. Zic:

- Mamaie, am gasit izvorul problemelor tale. E țeava de scurgere a lu’ vecinu’ de la 6. O s-o repar eu și gata problema! Oki?

Și sun eu pe un pretin din ăsta instalator. Numa’ ca băietu’ nu era disponibil toată săptămâna. Baba zice că are ea pe cineva care se pricepe. Și-i zic:

- Ok! Hai s-o facem!

Cred că în mintea ei era ceva de genu’ “aici, acum, pe covor?”, că prea zâmbea neaoș la mine. Unde mai pui că duduia era îmbrăcată și foooarte economicos. Așa că mă corectez imediat: ” call the plumber, bitch!”  Sună asta, vorbește cu meseriașu’ la telefon și rămâne să ne întâlnim cu instalatorul a doua zi dimineață. Apoi am ieșit repede să nu-i mai dau și alte idei femeii.

A doua zi apare The Plumber: un tinerel la vreo șaizeci și ceva de primăveri tomnatice, dar și cu o față total nereușită de sudor în rezervă. Studiază el problema și zice:

- Mda, simplu. Schimbăm țeava, facem racordu’, se rezolvă, nu-i greu!

Băi, da cu un aer boem pe dânsu’ de ziceai că el e inventatorul conductei de 110 țoli.

– Dați-mi 30 lei să cumpar astăzi materialele și ne vedem mâine dimineață când nici vecinii n-or să fie acasă. E mai ușor de lucrat.

Mă, o fi vreun doctor de țevi, zeul pexalului, plm! Cred că știe ce zice, cu toate că nasucului meu nu-i inspira deloc încredere personaju’.

Mai stau o noapte cu ligheanu’ sub conductă! Asta e!

Azi apare ” il dottore” înarmat cu tot ce-i trebuie să repare țeava. Cît timp se pregatește Nea Caisă, eu merg să anunț vecinii de la etajele 6 și 7; dar nu găsesc pe nimeni acasă. Așa că las bilețele în ușă: ” Fraților, căcatul și spălatul strict interzise între orele 9 și 13. Se lucrează la apartamentul 22! Descurcați-vă cum puteți sau abțineți-vă!”

Am revenit. Nea Caisă deja se apucase de treabă. Îl întreb:

- O bere, un vinuț, un whisky… ceva?

Ăsta foarte serios îmi zice:

- Domnu’, mai întâi munca și după aceea!…

- Vă ajut și eu cu ceva, aveți nevoie de ceva?

- Nu-i nevoie. Stai liniștit. Mă descurc!

Bun așa. Și merg să-mi văd de ale mele.

Nu trec 5 minute și ăsta începe: ” `zăii mă-tii!… f`tu-ți țava mă-ti!… sângili mă-tii! (chiar mă uitasem și eu să văd dacă țeava avea sânge )  Și tot așa vreo 27 tipuri diferite de înjurături, toate adresate bietei țevi. Hopa! Problem!

- Nea Caisă, sigur nu vreți să vă ajut?

- Nu, nu-i nevoie!

Băh, și o ține așa moșul preț de vreo trei ceasuri. A scos țeava, a tăiat, a lipit, a dezlipit înapoi. A folosit foc, fierăstrău, cuțite etc. Însă țeava cea nouă tot nu intra la locul ei. Mă bag și eu peste el, iar într-un final reușim s-o poziționăm cumva, urmând să-i lipim și racordul la scurgere.

Când, deodată se aud niște zgomote dubioase la vecinu’ de deasupra. Apoi cum trage omul apa la budă… Plm!.. I-am zis moșului: ”Dă-te-n lături că stropește!”

Și cobora rahatul fraților, de se cutremura toată instalația. Noroc că țeava era cât de cât fixată, altfel imaginați-vă ce picturi aș fi avut prin baie, că și Salvador Dali ar fi fost invidios. Și dupe cum era normal, omul se spală și pe mâini. Racordul nefiind încă pus, a început Niagara să curga iar.

Merg la vecin și-i zic: ” Mă omule, da’ n-ai văzut beletu’ din ușă? Ți-am zis să nu folosești apa!” Ăsta habar n-avea ce se întâmplă; și nici nu avea de unde să știe din moment ce biletul era jos la ușă. Nu-l observase. Și uite așa s-o căcat vecinu’ în lucrarea noastră!

În fine, termină moșu’ meu de pus și racordul. Apoi mă uit și eu la ce-o facut. Recepția lucrării, cumva.  Pe lângă faptul că are o formă absolut ciudată lucrarea, a mai pus și “gulerașe” de Poxilină de jur împrejur, de zici că are țeava gripă porcină. Cică s-o protejeze mai bine. (să nu răcească sau ce?… )

Așa că vă dau un sfat: dacă aveți ceva de reparat apelați la o firmă specializată sau macar la un meseriaș pe care-l cunoasteți. Fără Nea Caisă, da?

Sincer, am nevoie să mă țină țeava măcar două săptămâni, până mă mut în noul apartament… care este tot cu chirie!