...si l-am primit crestineste!

Da, fratilor, a venit popa cu “ajunul” si l-am primit si eu perfect crestineste , cum se face la noi la romani.

Dar sa va explic mai pe indelete!

De dimineata mi-am pus in cap sa curat covoarele, pentru ca de vreo saptamana stau cu ele imprastiate prin casa. Ideea era sa merg cu ele la spalatorie. Dai un ban, dar stii ca nu mai ai stres! Insa, m-am gandit eu ca la vremea de afara o sa dureze ceva zile pana s-or usca. Totusi am  verificat. Am mers la o spalatorie din asta specializata in dat jegu` de pe covoare si am intrebat cam pe cand ar fi gata, asta in caz ca as fi riscat sa le spal la ei. Conform asteptarilor, ala zice: “fix doua saptamani, domnu`!”. Nehh!…Nu bun, pre` mult timp.

Apoi a venit ninsoarea. OK zic! O sa la scutur in zapada…chestie faina…numa’ ca la -23 grade cin’  dracu s-ar incumeta?!…Si la drept vorbind scuturatul covoarelor e o treaba de om insurat, iar la mine nu e cazul.

Asa ca am ajuns la concluzia ca o sa le perii freumos cu Vanish Intelligence Plus di cela bun, cari scoati’ tati petili’…si gata!

Bun. Ajuns acasa ma pregatesc de treaba, adica imi comand o pizza! Avand toate cele necesare, sunt numa’ bun de lucru. Sun la pizzerie si cat astept sa vina comanda, imi fac tabieturile de seara: pun o muzica, verific mail-urile, citesc ziarele, etc… La un moment dat suna cineva la usa. Deschid, si ce sa vezi, dascalu’ anunta venirea popii “cu ajunul”. Ups!    Nu ma asteptam la asta. Credeam ca e baiatul cu pizza. K zic! O sa-l primesc, doar asa o sa mai am tangenta si eu cu cele bisericesti. Si incep sa astept…10 min…17 min…juma’ de ora…38 min…popa nik!…

Ma, daca nu a venit pana acu’ inseamna ca a trecut. Nu a vazut usa deschisa (ca nu-s baba vizorista sa fac asa ceva) si a plecat mai departe. Asta e!

La un moment dat se aude iar soneria. Inchid muzica si, spasit, deschid usa crezand ca e popa. Wrong! Era pizza boy. Platesc si apoi ma bag la pizza , luandu-mi gandul de la popa. Trecuse o ora si ceva!

Dupe ca ma ghiftuiesc ghini cu pizza si bere (Christmas brew), dau drumu’ la muzica tare (Rammstein, of corse!…  ) si ma apuc de treaba. Trebe’ sa recunosc ca e o simbioza perfecta intre frecatul covoarelor si muzica baietilor de la Rammstein. Mergea treaba struna!

Si cum prestam eu acolo de zor, dupe ceva timp aud iar soneria. Uit sa dau muzica mai incet, iar cu peria in mana merg la usa si deschid, fara sa ma uit pe vizor. Sa inlemnesc, nu alta!…    In usa popa cantand, cu dascalu` dupe el. Se infiinteaza apoi in casa putin (mai mult!…  ) siderat. Zic:  stop! Time out! Merg sa opresc muzica si apoi reluam de unde ai ramas. Sa nu-ti uiti ideea!…Popa se conformeaza, eu rezolv problema apoi el isi vede de cele duhovnicesti…stropeste peste tot in casa, pup crucea , dau banu` si gata!…Ei, numa’ ca dascalu` se gaseste el sa-mi lase neste agheazma si-mi toarna in paharul de whisky de pe birou in care se mai gasea bineinteles putina licoare. WTF?…   Apoi pleaca amandoi mai departe.

Ei, acu `spuneti si voi daca asta nu e o primire crestineasca?!…Si unde mai pui ca am si covoarele sfintite, pentru ca am turnat amestecul de whisky si agheazma in lighean…cu Vanish…